Categorie: Bancuri

Doi olteni au primit comanda sa construiască o scara de 20 m. In timp ce construiau au constatat ca au uitat metru” acasă. Atunci unul din ei zice:
– Hai sa ne suim unul pe celalalt, ne știm măsura si facem calculul.
In acel moment trece un moldovean pe lângă ei:
– Shi fashiti, ai?
– Măsurăm scara asta, nu vezi?
– Ai da proşti mai sunteți. Nu puteati sa o puneti pe pământ si sa va lungiti pe lângă ea?
– Prost ești tu. Noi măsurăm înălțimea, nu lungimea.

VENEȚIA:
Am sosit in oraș după o ploaie torențială, cred.
Toate străzile sunt inundate. Nu se circula decât cu barca. Cu toate acestea barcagii sunt foarte veseli si cântă nişte canţonete numite barcarole. Hotelul este cam vechi si broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor.

LONDRA:
La Londra n-am vazut nimic din cauza ceţii. In ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde si am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul statea, dar eu n-am mai stat.

MADRID :
Orasul este frumos, are străzi largi, cu fantani ecvestre si statui arteziene. Au si un palat mare, dar cam neprimitor. In schimb locuitorii sunt simpatici, vorbareti, ospitalieri si se numesc români.

PARIS :
Dupa câte îmi aduc aminte de la școală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, strazile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor si renumitelor franțuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi vazute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru si care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbește tâmp.

PRAGA:
La Praga am cunoscut o blonda delicioasa, care m-a servit cu o șuncă de neuitat…

BUCUREȘTI:
Ghidul pe care-l am la mine, apărut in New York , imi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeală. In Gara de Nord se vorbește mult turceste, ceea ce ma face sa cred ca nu sunt in București, ci în Frankfurt pe Main.

– Bula, am auzit ca ți-a murit soacra. Ia zi ce-a avut?
– Ceva bijuterii, un televizor color, și puține economii….
– Nu asta, vroiam sa întreb ce i-a lipsit?
– Păi mașina, o casă sau un apartament proprietate personala…
– Mai Bula! Vroiam sa știu DE CE a murit.
– Pai a fost la noi in vizita, eu i-am spus sa meargă in pivniță sa aducă cartofi, sa facem piure si ea a cazut pe scari si si-a rupt gatul.
– Da… Ce ghinion! Si ce-ați făcut atunci?
– Macaroane cu brânză…

Un elev întreabă:
– Doamna profesoara, cine ne-a adus pe noi pe lume?
– Barza, ați auzit?
Si ii ia pe toți in parte.
– Ionel, ai înțeles?
– Da, dna profesoara!
– Vasilescu, ai înțeles?
… si ajunge la Bula:
– Ai înțeles, Bula?
Bula, sta puțin pe gânduri si întreabă:
– Barza-i cea care stă într-un picior?
– Da.
– Nu cred că se culcă tata cu aşa ceva!

O doamnă şi-a pierdut poşeta în agitaţia de la cumpărături.
A fost găsită de către un băieţel cinstit, care i-a returnat-o.
Uitându-se în poşetă, doamna a observat:
– Hmmm,… când mi-am pierdut poşeta aveam o bancnotă de 100 de lei.
Acum am 10 bancnote de 10 lei !
Băieţelul a răspuns repede:
– Aveţi dreptate , doamnă.
Ultima data când am găsit poşeta unei doamne, nu avea marunţiş pentru răsplată …