De la bunica

Bunicul si nepotul greblau in gradina. Nepotul gaseste o rama care tocmai iesise din gaura si incerca s-o bage inapoi.
– Nu poti baiete, fiindca rama e prea moale si n-o poti impinge!
– Pui pariu cu mine pe cinci dolari?
Bunicul accepta provocarea, nepotul intra in casa, ia un tub de spray cu lac, spreiaza rama, care in doua minute devine rigida. Nepotul o baga astfel in gaura.
Bunicul plateste amenda. Mai tarziu intra bunicul in casa dar ia si sprayul cu el. Iese peste vreo juma’ de ora cu alti cinci dolari si i-i da nepotului.
– Bunicule, ce batran esti, ai uitat ca mi-ai mai platit odata!
– Nu nepoate, astia-s de la bunica!

Eminesc in tren

Eminescu in tren, cauta inspiratia. In vagon cu el, doua dame de societate buna.
Ambele topite de frumoasele versuri pe care le compune Eminescu.
Una din ele avea nevoie urgenta sa ajunga la baie, dar nu vroia sa plece, nu cumva sa piarda din creatia maestrului.
La un moment dat, trenul intra in tunel. Dama profita, se dezbraca repede si face in vagon.
La iesirea din tren, Eminescu se uita lung la balta de la picioarele damei.
– Ma scuzati, era o sticla aici si am atins-o cu piciorul!
Eminescu, se ridica, isi da pantalonii jos si isi arata „instrumentul”.
Dama uimita si socata in acelasi timp, privea atintit asupra zonei intime a maestrului.
Eminescu:
– Ce uiti la mine, ca la un pui de urs?
Nu cumva acesta este dopul de la sticla ce s-a scurs?!