În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească.
Noi suntem, prin excelență, niște bătăuși:
Noi nu parcurgem un drum, noi îl batem.
Chiar și când suntem gânditori, ne bate un gând.
Inima noastră de român nu pompează, ci bate!
Pantofii noștri nu ne rod, nu ne sunt mici sau mari, ci scurt – ne bat.
Ca să urezi de bine cuiva îi spui: „Bată-te norocul să te bată!”.
Când pleacă cineva îi urezi: „Cale bătută!”
Unul dintre dansurile tradiționale din zona Moldovei este „Bătuta”.
Laptele nostru nu-i fermentat, ci e bătut.
Noi nu ciocănim, noi batem la ușă.
Și vântul bate pe afară.
În loc de ghinion, ești bătut de soartă.
Ca să fiu mai credibil, spun: „Să mă bată Dumnezeu!”.
În loc să vorbesc degeaba, eu îmi bat gura.
Şi mai este și un proverb românesc: „gura bate fundul”.
Când încheiem o afacere, noi batem palma.
Dacă vezi ceva special, bate la ochi!
Dacă faci ceva și te oprești, numaidecât auzi: bate fierul cât e cald!
Avem chiar și un fel de a pregăti fasolea, fasole bătută!
Când nu mai avem chef de ceva, nu ne mai batem capul! Când aplaudăm, noi batem din palme! Când vorbești mult și fără rost, noi batem apa-n piuă! Când nu înțelegi, bați șaua să priceapă iapa! Dacă spui prostii, bați câmpii!
