Un poet se plimba prin parc, aprofundat in gandurile sale, cand, deodata, din spatele unei tufe de flori superbe apare o fata extraordinar de frumoasa. Deodata, inspirat de minunata aparitie, decide sa-i scrie o poezie acolo, pe loc. Se cauta, dar nu gaseste nimic pe care sa scrie poezia. Atunci, timid, o intreaba pe prea frumoasa domnita:
– Nu va suparati, aveti din intamplare nisrte hartie?
– Imi pare rau, nu am. Si eu m-am sters cu niste frunze.
Trump si ospatarul cu mustata
Cum vor suna dedicatiile la nuntile gay
In sfarsit, o replica pe masura
La metrou, era să mor. Două gagici stau pe scaune şi citesc, doi castraveţi se încordează in faţa lor sa facă impresie. Astea nu-i bagă în seamă, la un moment dat, unul zice.
– Astea e chioare, boss. Se face că nu ne vede.
– Nu e mă, e d-alea, autiste.
Lumea se uita.
– Păpuşe, ce scrie acolo? Insistă unul.
Lumea se uita.
– Fă!
Lumea se uita.
La care una dintre ele ridică ochii din carte, îşi scoate căştile din urechi, se caută în geantă, scoate un orbit, i-l întinde şi zice:
– Jumătate bagi în gură, jumătate bagi în cur, că puţi şi nu ştiu de unde vine.
Am ajuns…in casa!
