Intre timp, in Romania

“ Ai trecut de 60 de ani si ai votat cu mandrie PSD. Te tarasti amarnic de la o pensie la alta si esti trist, singur si amarat. Copiii ti-au plecat in strainatate, impreuna cu nepotii, datorita bunastarii aduse de PSD dupa Revolutie… Esti un om dârz, demn, cu personalitate si nu-ti vinzi votul fara o galeata, un kil’ de ulei sau de faina…
Seara, stai cocotat in pat mort de caldura vara si zgribulit de frig iarna, cu putinii dinti ramasi scâşnind de ciuda la auzul cuvintelor Kovesi, Iohannis, portocale cucuvele si stat paralel. Nu iti permiti vizita la dentist, tot din cauza statului paralel. Si nici pasta de dinti…
Dar macar ti-au crescut pensia…cu 100 de lei, odata cu taxele, preturile mancarii, benzinei, gazelor, curentului, apei, transportului. De atata suparare cu statul paralel ajungi la spital iar acolo esti tratat ca un animal, fara spaga esti mort. Medicii nu sunt buni. Nimeni nu te baga in seama. Medicii din statul paralel au plecat in Franta. Medicamentele sunt scumpe in cel mai bun caz sau nu exista deloc in cel mai rau caz.
Ajungi acasa si-o gasesti sparta de talharii pe care tocmai i-a eliberat PSD din puscarii… iti incalzesti ciorba in care inmoi paine dramuita de acum 3 zile, deja tare ca piatra. Injuri printre dinti iar strainii, pe Soros, corporatistii, antreprenorii si pe drogatii din Piata Victoriei in timp ce il asculti cu speranta pe Gadea, Badea si Ciuvica. Te suna copiii din Danemarca, tocmai ce au ajuns de la munca si pleaca in parc sa alerge. Nepotii nu sunt cu ei, sunt la cursurile de chitara si informatica de dupa scoala. Iar tu scâncesti amar, singur, amarat, bolnav dar macar ai castigat ceva: inca o zi de lupta cu Statul paralel”

Ceas vorbitor

Un tip care stătea cu chirie îşi invită într-o seară un prieten la o bere.
După câteva pahare, musafirul observă un lighean agăţat pe perete.
– Ce-i cu ligheanul ăla?
– Nu-i lighean, este un ceas vorbitor!, şi loveşte puternic în el.
De după perete se aude o voce :
– Tâmpitule, iar baţi noaptea la două jumate?

A nascut sotia lui Petre

Tanara sotie ii trimite de la spital o telegrama sotului:

„Scumpul meu Petre, alaltaieri s-a nascut ingerasul nostru de baiat. E dulce, dar din pacate eu nu am lapte, asa ca am fost obligata sa angajez o doica de lapte din Africa . Eu n-am nici o vina, dar se pare ca din cauza ca ea este negresa, pielea copilului s-a inchis la culoare si este aproape neagra. Te iubesc si abia astept sa vin acasa cu odorul nostru.

Telegrama lui Petre catre mama lui, proaspata bunica:
„Draga mama, Anca a nascut alaltaieri un baiat. Totul a decurs bine, dar ea neavand lapte, a fost obligata sa angajeze o doica de lapte din Africa care este negresa. Cum a inceput sa alapteze copilul, pielea lui delicata a devenit neagra. Anca n-are nici o vina ca n-a gasit o doica alba. Te sarut cu drag, fiul tau Petre.

Telegrama Mamei catre Petre:
Draga Petrisor, ma bucur ca sunt bunica si va felicit. Pot s-o inteleg pe Anca, pentru ca eu am fost exact in aceiasi situatie cand te-am nascut. N-am avut lapte si a trebuit sa te hranesc cu lapte de vaca. Eu n-am nici o vina ca ai iesit un bou…

Un politist in autobuz

 

Un poliţist în autobuz. Înghesuială mare, căldură. Cineva strănută. Poliţistul:
– Cine a strănutat?
Linişte.
– Cine a strănutat?! insistă poliţistul grav.
Lumea nu mai respiră. Poliţistul scoate pistolul şi trage două focuri pe geam:
– Cine a strănutat!?!
Toţi tremurau. În sfârşit, o băbuţă pe un scaun cu voce gâtuită:
– Eu am strănutat.
– Sănătate, mamaie!
Apoi cu privirea spre ceilalţi călători speriaţi:
– Ni s-a ordonat să fim politicoşi!…