Un şeic, cu o grupă rară de sânge, avea urgent nevoie de o transfuzie. Compatibil cu el, l-au găsit pe Itzic care a fost rugat să-i dea sânge arabului.
Itzic se duce la Rabi şi-l întreabă ce să facă… – Poți să-i dai sânge, este și el om, îți ajuți un semen, poţi să faci transfuzia…
Împăcat, Itzic ii dă sânge şeicului. Acesta, foarte mulțumit de gestul lui Itzic, îi face cadou o casă și o maşină luxoasă. După un timp, şeicul iar are nevoie de sânge și îl solicită, din nou, pe Itzic. Acesta iar se sfătuieşte cu Rabi care îl povățuiește să fie om și să-l ajute pe şeic. După a doua transfuzie, şeicul îi trimite lui Itzic o sticlă scumpă de vin şi un buchet imens de flori. Itzic începe să fie puțin nedumerit dar… făcuse o faptă bună și salvase un om. După a treia tranfuzie, Itzic primeşte doar o scrisoare de mulțumire.
Supărat, se duce la Rabi şi ii povesteşte ce a primit prima şi a doua oară, fiind total nemulţumit doar de scrisoare…
Rabi, cu înţelepciune, răspunde:
- Vezi, deja a început să aibă sângele nostru!